Povestea martisorului

Un mit povesteste cum Soarele a coborât pe Pământ în chip de fată preafrumoasă. Dar un zmeu a furat-o si a închis-o în palatul lui. Atunci păsările au încetat să cânte, copiii au uitat de joacă si veselie, si lumea întreagă a căzut în mâhnire. Văzând ce se întâmplă fără Soare, un tânăr curajos a pornit spre palatul zmeului să elibereze preafrumoasa fată. A căutat palatul un an încheiat, iar când l-a găsit, a chemat zmeul la luptă dreaptă. Tânărul a învins creatura si a eliberat fata. Aceasta s-a ridicat înapoi pe Cer si iarasi a luminat întregul pământ. A venit primăvara, oamenii si-au recăpătat veselia, dar tânărul luptător zăcea în palatul zmeului după luptele grele pe care le avuse. Sângele cald i s-a scurs pe zăpadă, până când l-a lăsat pe tânăr fără suflare. În locurile în care zăpada s-a topit, au răsărit ghiocei — vestitori ai primăverii. Se zice că de atunci lumea cinsteste memoria tânărului curajos legând cu o ată două flori: una albă, alta rosie. Culoarea rosie simbolizează dragostea către frumos si aminteste de curajul tânărului, iar cea albă este a ghiocelului, prima floare a primăverii.

În prezent, mărtisorul este purtat întreaga lună martie, după care este prins de ramurile unui pom fructifer. Se crede că aceasta va aduce belsug în casele oamenilor. Se zice că dacă cineva isi pune o dorintă în timp ce atârnă mărtisorul de pom, aceasta se va împlini numaidecât. La începutul lui aprilie, într-o mare parte a satelor României si Moldovei, pomii sunt împodobiti de mărtisoare.

Sursa: ro.wikipedia.org